ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin dificultăți persistente în menținerea atenției, prin nivel crescut de impulsivitate și, în multe cazuri, prin hiperactivitate motorie. Manifestările nu sunt uniforme, ci variază semnificativ de la un copil la altul, atât ca intensitate, cât și ca modalitate de exprimare.
Specialiștii disting trei subtipuri principale:
Tipul predominant neatent, caracterizat prin dificultăți de concentrare, uitare frecventă și dezorganizare; tipul predominant hiperactiv-impulsiv, definit prin mișcare excesivă, agitație și reacții rapide, necontrolate; tipul combinat, care include manifestări din ambele categorii și reprezintă forma cea mai frecvent întâlnită.
Este important de subliniat că ADHD nu presupune obligatoriu prezența hiperactivității. Există copii la care predomină neatenția și dezorganizarea, aceștia fiind deseori descriși drept „visători" sau „absenți", iar tabloul clinic poate trece mult timp neobservat.
Deficit de atenție
Deficitul de atenție reprezintă una dintre manifestările centrale ale ADHD și este adesea interpretat greșit drept lipsă de interes sau indisciplină. Copilul inițiază o sarcină, dar nu o finalizează, trecând rapid la altă activitate. Instrucțiunile, chiar și cele simple și clare, nu sunt urmate până la capăt. Obiectele personale (caiete, creioane, jucării) sunt pierdute frecvent. Se creează impresia că „nu ascultă", deși are auzul dezvoltat normal; dificultatea este legată de procesarea atențională, nu de funcția auditivă. Este distras cu ușurință de stimuli externi precum zgomote, mișcări sau conversațiile altora.
Hiperactivitate
Hiperactivitatea se manifestă printr-o nevoie constantă de mișcare și prin imposibilitatea de a rămâne liniștit în contexte care cer calm și concentrare. Copilul se foiește, bate din picioare sau din mâini în mod repetitiv. Se ridică de pe scaun în timpul orelor sau al meselor, chiar și atunci când situația solicită staționare. Aleargă sau se cațără în contexte nepotrivite. Vorbește excesiv, schimbând rapid subiectele și întrerupând conversațiile. Comportamentul general sugerează o „forță interioară" greu de controlat.
Impulsivitate
Impulsivitatea generează dificultăți majore în reglarea comportamentului și în relaționarea socială. Răspunde înainte ca întrebarea să fie complet formulată. Are dificultăți în a-și aștepta rândul la jocuri sau activități de grup. Îi întrerupe frecvent pe ceilalți și se implică în conversații care nu îl privesc. Reacționează brusc și disproporționat la refuzuri sau la impunerea unor reguli. Ia decizii rapide, adesea riscante, fără a anticipa consecințele.
Dificultăți școlare și sociale
ADHD are un impact semnificativ asupra adaptării școlare și sociale. Rezultatele academice sunt fluctuante, cu greșeli frecvente de neatenție și sarcini nefinalizate. Copilul întâmpină dificultăți în respectarea instrucțiunilor și a regulilor de grup. Relațiile cu colegii sunt afectate de impulsivitate și de întreruperi constante. Este adesea etichetat în mod eronat ca „neascultător" sau „leneș", ceea ce poate afecta stima de sine și motivația.
Manifestări emoționale
Pe lângă dificultățile vizibile, ADHD se asociază frecvent cu tulburări de autoreglare emoțională. Toleranță scăzută la frustrare și reacții disproporționate la obstacole minore. Schimbări bruște de dispoziție, trecând rapid de la entuziasm la iritare sau plâns. Dificultăți în gestionarea furiei și a dezamăgirilor. Vulnerabilitate crescută la stres și oboseală.
Concluzie
ADHD se manifestă diferit la fiecare copil și nu trebuie confundat cu simple trăsături de temperament. Simptomele devin relevante atunci când sunt persistente, apar în contexte multiple și interferează cu funcționarea zilnică a copilului.
Identificarea timpurie și evaluarea de specialitate sunt esențiale pentru un diagnostic corect. Intervenția precoce poate reduce semnificativ impactul simptomelor asupra dezvoltării școlare, sociale și emoționale, facilitând adaptarea copilului la cerințele mediului și creând premise pentru o evoluție pozitivă.
Pentru o evaluare de specialitate, mă puteți contacta la numărul de telefon:
0785 385 199
Specialiștii disting trei subtipuri principale:
Tipul predominant neatent, caracterizat prin dificultăți de concentrare, uitare frecventă și dezorganizare; tipul predominant hiperactiv-impulsiv, definit prin mișcare excesivă, agitație și reacții rapide, necontrolate; tipul combinat, care include manifestări din ambele categorii și reprezintă forma cea mai frecvent întâlnită.
Este important de subliniat că ADHD nu presupune obligatoriu prezența hiperactivității. Există copii la care predomină neatenția și dezorganizarea, aceștia fiind deseori descriși drept „visători" sau „absenți", iar tabloul clinic poate trece mult timp neobservat.
Deficit de atenție
Deficitul de atenție reprezintă una dintre manifestările centrale ale ADHD și este adesea interpretat greșit drept lipsă de interes sau indisciplină. Copilul inițiază o sarcină, dar nu o finalizează, trecând rapid la altă activitate. Instrucțiunile, chiar și cele simple și clare, nu sunt urmate până la capăt. Obiectele personale (caiete, creioane, jucării) sunt pierdute frecvent. Se creează impresia că „nu ascultă", deși are auzul dezvoltat normal; dificultatea este legată de procesarea atențională, nu de funcția auditivă. Este distras cu ușurință de stimuli externi precum zgomote, mișcări sau conversațiile altora.
Hiperactivitate
Hiperactivitatea se manifestă printr-o nevoie constantă de mișcare și prin imposibilitatea de a rămâne liniștit în contexte care cer calm și concentrare. Copilul se foiește, bate din picioare sau din mâini în mod repetitiv. Se ridică de pe scaun în timpul orelor sau al meselor, chiar și atunci când situația solicită staționare. Aleargă sau se cațără în contexte nepotrivite. Vorbește excesiv, schimbând rapid subiectele și întrerupând conversațiile. Comportamentul general sugerează o „forță interioară" greu de controlat.
Impulsivitate
Impulsivitatea generează dificultăți majore în reglarea comportamentului și în relaționarea socială. Răspunde înainte ca întrebarea să fie complet formulată. Are dificultăți în a-și aștepta rândul la jocuri sau activități de grup. Îi întrerupe frecvent pe ceilalți și se implică în conversații care nu îl privesc. Reacționează brusc și disproporționat la refuzuri sau la impunerea unor reguli. Ia decizii rapide, adesea riscante, fără a anticipa consecințele.
Dificultăți școlare și sociale
ADHD are un impact semnificativ asupra adaptării școlare și sociale. Rezultatele academice sunt fluctuante, cu greșeli frecvente de neatenție și sarcini nefinalizate. Copilul întâmpină dificultăți în respectarea instrucțiunilor și a regulilor de grup. Relațiile cu colegii sunt afectate de impulsivitate și de întreruperi constante. Este adesea etichetat în mod eronat ca „neascultător" sau „leneș", ceea ce poate afecta stima de sine și motivația.
Manifestări emoționale
Pe lângă dificultățile vizibile, ADHD se asociază frecvent cu tulburări de autoreglare emoțională. Toleranță scăzută la frustrare și reacții disproporționate la obstacole minore. Schimbări bruște de dispoziție, trecând rapid de la entuziasm la iritare sau plâns. Dificultăți în gestionarea furiei și a dezamăgirilor. Vulnerabilitate crescută la stres și oboseală.
Concluzie
ADHD se manifestă diferit la fiecare copil și nu trebuie confundat cu simple trăsături de temperament. Simptomele devin relevante atunci când sunt persistente, apar în contexte multiple și interferează cu funcționarea zilnică a copilului.
Identificarea timpurie și evaluarea de specialitate sunt esențiale pentru un diagnostic corect. Intervenția precoce poate reduce semnificativ impactul simptomelor asupra dezvoltării școlare, sociale și emoționale, facilitând adaptarea copilului la cerințele mediului și creând premise pentru o evoluție pozitivă.
Pentru o evaluare de specialitate, mă puteți contacta la numărul de telefon:
0785 385 199